Opium

           ...Azi am facut o mica descoperire inainte de ora de meditatii la mate (uite un motiv bun pt a invata matematica). Impreuna cu doua prietene am descoperit un club/cafenea pe langa foisorul de foc...e in stil old house o atmosfera onirica si un barman ...dragut (nu, nu e frumos dar e haios). Am stat 25 de minute (asta la ora 14:30 ...cand barul era "inchis" ,urmand sa se deschida doar dupa ora 18...dar totusi tipul de la bar ne-a primit). Iar dupa 3 ore ne-am intors. A fost o seara destul de placuta.
           Dar nu asta este ideea...In drum spre casa ma tot gandeam ca, matematica mi se pare foarte dificila si nu stiu daca o sa o pot intelege vre-o data. Dar ma straduiesc si sper sa si reusesc. Insa am realizat ca de fapt matematica e chiar simpla pe langa VIATA. Adica la matematica ai cateva formule pe care daca le aplici cum trebuie iti da rezultatul corect, UNICUL rezultat. Iar daca nu iti iese, inseamna ca ai gresit un calcul. Ideea e ca in matematica: 1+1=2. La matematica ai formule, ai un rezultat clar.
           Dar in viata? Care e formula vieti? Care e rezultatul ecuatiei numit VIATA?

                  VIATA= IUBIRE+FERICIRE*PANICA:SUFERINTA ?

           Cum sa traim daca nimeni nu ne invata regulile, formulele? Sau poate formulele le aveam chiar in fata ochilor, dar cine ne invata cum sa le aplicam? Sunt oameni care iti zic e bine, altii ca nu e bine atunci cand faci ceva...dar pe ce baza ajung ei la concluzia asta? Cu ce formule rezolva ei ecuatia binelui si a raului? Nu e nimic clar. Poata o sa inteleg matematica pana la sfarsitul clasei a XII-a dar...cand o sa inteleg viata?
           As vrea sa vorbesc cu EL cel care stie totul, care nu are nici o intrebare fara raspuns, sa stam un pic de vorba si sa ma lamureasca de ce se intampla totul asa cum se intampla? De ce nu altfel?
           ...Oare chiar vreau sa inteleg totul? Mi-ar fi mai usor? La ce m-ar ajuta? L-a ce m-ar ajuta cand la sfarsit totul ar fi inchis intr-o cutie de lemn, undeva sub pamantul negru si rece? Defapt mi-ar placea sa fiu incinerata, sa ard impreuna cu focul, sa ma amestec cu pamantul , sa zbor cu aerul cald si sa colind toata lumea privind totul de sus, sa innot in ocean impreuna cu pestii si sa ma odihnesc pe o bucata de coral, de pe fundul oceanului.Atunci poate as intelege mai bine, atunci poate ar avea rost toata calatoria prin viata si prin nimic.
          Da asta vreau. Nu vreau sa raman singura. Mi-e frica sa raman singura in intunericul unei cuti. Jos e intueric, e frig, nu am aer, si nu pot vedea nimc...raman doar cu amintirea lumi pe care o stiu. O amintire prafuita inchisa intr-o cutie. Nu nu vreau sa fiu inchisa. Sunt inchisa si acum de legi de prejudecati. Vreau sa fiu libera, sa ajung in locuri unde nu am fost, sa vad toate minunatiile lumii, sa fiu doar o particula de cenusa plutitoare, sa ma pot aseza pe o floare si sa ii simt parfumul, sa ma pot imbata intr-un pahar cu vin fara sa imi fie rau. Sa pot face orice fara ca cineva sa afle si sa ma judece.
          Dar ce tot zic eu aici? Probabil multi dintre voi se gandesc "Mai fatuco ai 18 ani, ce stii tu despre viata, libertate si lume in general...mai ai mult pana sa vorbesti despre astfel de lucruri. Ai rabdare, nu grabi lucrurile." Da adevarul e ca eu nu inteleg nici materia cea mai clara MATEMATICA dar incerc sa inteleg VIATA...aveti dreptate, mai bine ma retrag acum...vorbim cand o sa mai cresc nitel.

What else is there?

           Un card de ciori traverseaza ceata grea si gri. In departare apare un mic sat cu o biserica catolica, al carei turn se inalta spre cer sfasaind norii.
          Se intuneca incet.
          Trenul merge incet si pot zari o pisica mare, ghemuita in mijlocul unei gradini, ca un rege intr-un regat, unde nici un soarece nu are scapare.
           Ploua incet.
           Nu mai e mult pana la destinatie, insa cu cat ma apropii mai mult cu atat drumul imi pare mai lung, mai obositor. In scurt timp, cerul senin si plin de stele inlocuiesc vremea mohorata.
           ...Ce s-a intamplat? Nu imi mai aduc nimic aminte. M-am trezit intinsa pe un camp, al carui pamant rece imi da fiori, iar trenul e deraiat. Oamenii sunt agitati in jurul meu.
           Cum am ajuns aici? Ce s-a intamplat?
           M-am ridicat incet, dar simt cum mi se invarte capul. In departare se vede un satuc impodobit cu multe luminite. Aici e intuneric. Aud doar oamenii soptind agitati, parca nevrand sa tulbure linistea naturi.
           Se apropie un elicopter ce tulbura linistea cu zgomotul sau puternic. Acum pot observa cateva siluete de oameni de la farul elicopterului. Ma indrept spre ei. Am facut doi pasi dar am cazut din nou. Ei nu ma vad. Incerc sa strig dar glasul imi este sugrumat din cauza zgomotului provocat de elicopter.
           E un cosmar.
           Zgomotul insa dispare, o melodie calda luandu-i locul. Oamenii incep sa danseze. Cu greu reusesc sa ma mai ridic o data si pornesc, de data asta fara sa mai cad. Ei stau asezati in jurul unui foc de tabara pe paturi. Ii privesc mirata, in timp ce muzica continua sa curga, dar ei tot nu ma observa Cu totii se simt bine, in ciuda faptului ca trenul a deraiat iar afara e un aer care iti ingheata sufletul. Ei se simt liberi. Unii dintre ei beau altii fumeaza, danseaza sau canta.
           Ma simt ca o fantoma, desprinsa de aceasta lume. Sunt bulversata. De ce nu ma vad? Cine sunt oamenii acestia? Ce cauta aici? Si mai ales ce caut eu aici ?
      Brusc trece pe langa mine un tip de vre-o 24 de ani si se indreapta spre un prosop langa foc. Isi da jos rucsacul mare si greu si se rezeama de el. Isi aprinde o tigare, si isi intoarce privirea catre mine.
           Ma priveste lung insa am impresia ca vede prin mine. Raman cateva secunde blocata in privirea lui, apoi atentia imi este atrasa de doi barbati care fac acrobatii cu focul. Privesc spectacolul cateva minute. Sunt fermecata de felul cum jongleaza si scuipa foc, fara sa se raneasca.
           Acum imi intorc privirea spre tipul de mai devreme. Nu mai sta langa foc. Il caut o vreme cu privirea prin multime. Rucsacul ii e inca pe prosop. Dar el? In final il zaresc in intuneric, departe de foc.
           Isi intoarce capul spre mine, ochii ii stralucesc ca doi licurici si stiu ca vrea sa il urmez. Continua sa intre in neant, in timp ce condusa parca de o alta forta picioarele mi se desprind de pamantul rece si negru, pornind in cutarea lui.
           Ne-am indepartat mult de tabara. In urma noastra inca se mai vede focul arzand. Ne apropiem de un lan de porumb. El continua sa mai arunce cate o privire in urma, in timp ce se scufunda in lan.
           Unde se duce?
           Intru dupa el in porumb. Inauntru , multe beculete colorate ard printre trunchiurile porumbului, creeind o poteca. Dar el unde e?
Dau cu grija frunzele la oparte Si continui sa merg pe poteca luminata. Aud din nou acea melodie.
           Oh! Melodia care ma cheama cu linistea ei. O melodie care imi sopteste ca o sa fie bine. Care ma indeamna sa merg mai departe. Nu mai e teama acum, nu imi mai pasa de nimic.
           La un moment dat ma tai din greseala cu o frunza de porumb lasandu-mi o zgarietura lunga pe bratul drept. Ma ustura dar continui sa pasesc cu grija mai departe. Se aude o apa curgand in apropiere.
           Iesind din lan, ajung langa un parau si un nuc . Muzica fredonata de natura sub sutele de stele ma linisteste. Imi spal rana cu apa rece din rau, apoi ma rezem de nucul cel mare privind roiul de stele de deasupra, oh si simfonia naturii...

What does your birthday say about you?

Happy birthday to me...happy birthday to meee!....:D

Ieri am facut 18 anisori, deci sunt majora...si vorba aia :

"Am doar 18 aani,
Sunt nebuuun iubesc si nu am baaaani!
Nimeni nu-mi sta in druuum,
Am soseaua mea doar cu-n singur sens ma va duce undevaaaa..."


Am facut un test pe Facebook :))...despre ce zice ziua mea de nastere despre mine....si ...mi-au iesit astea iar eu bineinteles ca am comentat :)) Daca cumva sunteti curiosi sa aflati cateva lucruri despre mine puteti citi mai jos caracteristicile si puteti sa si comentati in cazul in care nu sunteti de acord cu ceva :D

Intre timp eu ma duc sa ma pregatesc...


October

1.) Loves to chat: ... really?!
2.) Loves those who loves them: haha..Of course!
3.) Loves to take things at the center: ...hmmm
4.) Inner and physical beauty: :">
5.) Lies but doesn't pretend: HEY, i don't lie...
6.) Gets angry often: Just if i have reasons
7.) Treats friends importantly: yeeees i love you all!:D
8.) Always making friends: ...i'm just trying to be nice :))
9.) Easily hurt but recovers easily: That's 4 sure!
10.) Daydreamer:..ooh yeah
11.) Opinionated: :-?? :)
12.) Does not care of what others think: True!
13.) Emotional: Indeed
14.) Decisive: White or Black! there's no grey!...
15.) Strong clairvoyance: hehe, i'm a witch
16.) Loves to travel, the arts and literature: Yes, yes & yes! :D
17.) Touchy and easily jealous: touchy...just when i'm angry....and jealous...I got over.
18.) Concerned: Always...
19.) Loves outdoors: Agree:D
20.) Just and fair: Yeep!
21.) Spendthrift: not that bad...:-S:))
22.) Easily influenced: well ...yes...
23.) Easily loses confidence: once you lied to me, we'll have some problems buddy
24.) Loves children: if they don't cry :P

Drift and Burnout

Vreau sa le multumesc celor doi prieteni ai mei de la 4tuning pt una din cele mai palpitante zile din viata mea. Ca m-au chemat sa stau in mijlocul unor nebuni, care se invart si se opresc la 10 cm de tine si te umplu de fum de cauciuc. Bineinteles ca m-am gandit si la voi si ...sper ca actiunea sa isi faca prezenta in pozele mele...incercand ca macar pe jumatate sa va "teleportez" acolo...
Enjoy the ride...

Lost childhood ...

Desen ?!

Hehe! M-a pus Alexia (sora mea de aproape 5 anisori) sa o desenez pe Velma...Asa ca am luat o foaie de hartie si un creion, iar talentul a inceput sa ma chinuie incetul cu incetul...Iata ce a iesit...:)) Un desen deformat, care nu aduce deloc cu originalul ...Dar nu m-am laudat niciodata ca as stii sa desenez...nimeni nu poate fi bun la toate...(In minte imi rasuna intrebarea..."Dar eu oare, la ce sunt priceputa?")....Ideea e ca desenele facute de mine ma amuza foarte tare...deoarece nu am reusit nici o data sa fac un desen cu adevarat frumos ...Pur si simplu nu cred ca am talent pentru asa ceva...cum nici cantareata nu cred ca o sa fiu vre-o data ... Dar nu-i problema...raman la fotografie...desii in ultimul timp am fost cam lenesa, trebuie sa recunosc si am lasat-o cam moale...Nu e bine, stiu! ...Dar va promit ca o sa revin...Pregatiti-va! :D

Have a nice...night!

Arta...

Bern Wery : "Problema sensului artei e preponderenta pentru tine, inca din adolescenta. Cautarea ei te-a facut sa iti parasesti tara si sa calatoresti. La ce iti serveste arta?"
Horia Damian: " Arta serveste la trairea cu pasiune a vietii, caci fara ea viata nu e nimic altceva decat singuratate, tristete, batranete, frica de moarte, zbaterea inimii. Ea da vietii un sens, o directie. Intrebarea ta devine filosofica: Cred ca exista in viata o dimensiune ascunsa, o parte scufundata care sustine ca sufletul e nepieritor, ca e soritit unei forme de nemurire. Partea constienta a sufletului, adica gandirea obisnuita, crede ca vom muri si de aici decurge dificultatea de a trai - pentru ca in fond cant ti-e frica de batranete si moarte, stiind ca trecerea ta pe pamant e limitata, iar ca sa scapi de asta, ai nevoie de un altfel de speranta. Lucrarea artistica se situeaza tocmai in aceasta parte scufundata din noi insine care crede in nemurire. Arta porneste de la extraordinara idee ca nu vom muri niciodata si tocmai de aceea ea face viata pasionanta, caci adancul sentiment al acestei eventualitati ne ajuta sa suportam existenta. Daca privim lucrurile astfel, avem posibilitatea de a aborda o problema care, altminteri ar fi de neinteles. De ce sa faci un tablou sau o sculptura? Si de ce sa le privesti? Pentru ca iti daruiesc o tresarire de viata, de speranta."


Conversatie cu Bern Wery, Editura Tandem, Paris 2009